,,Din sufletul meu obosit, dar plin de recunoștință, vreau să adresez cele mai curate mulțumiri echipei domnului Ivancov Grigori din secția Chirurgia Septică (et. 15) a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga". Într-un loc unde durerile oamenilor se adună ca valurile unei mări agitate, voi ați fost farul care nu se stinge niciodată. Indiferent cât de lung e holul sau câte suflete speriate îl umplu, voi reușiți să transformați haosul în ordine, frica în speranță și incertitudinea în liniște.
Acolo unde alții văd doar pacienți, voi vedeți oameni. Cu povești. Cu lacrimi. Cu rugăciuni nerostite.

Nu pot uita Blocul Operator, locul unde se întâmplă minuni tăcute. Acolo, timpul parcă se oprește în loc... iar mâinile voastre devin „aripi" care îl ridică pe omul suferind înapoi spre viață. Acolo unde fiecare mișcare e o rugăciune, fiecare decizie e un pact cu speranța. Și cum aș putea să nu mulțumesc echipei din Reanimare, acest „prag" delicat dintre lumină și întuneric...Acolo unde voi păziți vieți cu o vigilență aproape îngerească. Unde inima omului se agață de un fir subțire, iar voi o țineți cu grijă, ca pe un fir de aur, să nu se rupă.

Îmi pare sincer rău că nu pot scrie numele fiecăruia... pentru că fiecare dintre voi a fost o mână care a ridicat, un cuvânt care a mângâiat, o privire care a dat curaj. Fiecare merită o pagină întreagă, nu doar un rând.
Vă mulțumesc cu toată inima, cu toată ființa, cu lacrimi care nu pot fi ascunse. Sunteți dovada că medicina e mai mult decât știință: este iubire pentru oameni.”

Cu profund respect și recunoștință,
Iurcu Elena, din satul Bravicea, raionul Călărași.